“Am avut posibilitatea să îl cunosc pe profesorul Cabrol, care a facut primul transplant cardiac din Franţa” - interviu cu dr. Jenică Roateşi, medic primar cardiolog, doctor în ştiinţe medicale

“Am avut posibilitatea să îl cunosc pe profesorul Cabrol, care a facut primul transplant cardiac din Franţa” - interviu cu dr. Jenică Roateşi, medic primar cardiolog, doctor în ştiinţe medicale

Prin ce etape aţi trecut până aţi ajuns medic primar cardiolog la Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardio-vasculare al Armatei?

Am absolvit Facultatea de Medicină din Timişoara în 1983 şi am fost repartizat la Spitalul Clinic Colţea, având o medie foarte bună. In 1989 am trecut din sistemul civil în sistemul militar, cu repartiţie la Giurgiu, unde am stat încă un an de zile. Am participat apoi la concursul de rezidenţiat din cadrul armatei şi am obţinut un post de medic cardiolog la Departamentul de Urgenţe Coronariene. Aşa a început activitatea mea la Centrul de Boli Cardio-vasculare al Armatei. A urmat apoi o activitate intensă şi am continuat să mă perfecţionez. Am urmat şi un curs, un atestat, de fapt, în managementul sanitar, extrem de util, un curs pe care ar trebui să îl facă fiecare medic, poate chiar la începutul activităţii sale, pentru că astfel poate cunoaşte mult mai bine pârghiile de acţiune în domeniul sanitar, punerea în practică a unor politici sanitare.

Cum aţi ajuns să studiaţi şi să practicaţi în Franţa ?

După terminarea cursului de medic specialist şi de medic primar eram doctorand în clinica doctorului profesor Cândea şi pentru că era foarte greu aici să îmi aprofundez partea practică a conceptului pe care vroiam să îl abordez - alesesem o temă care mi s-a parut şi mi se pare interesantă şi la ora actuală şi cu un impact extrem de important asupra pacienţilor din cardiologie şi anume, sindromul de debit cardiac scăzut, deci o formă de insuficienţă cardiacă la pacienţii operati pe cord – am decis să profit de experienţa colegilor francezi. Experinţa era scazută, la început, la noi şi îmi doream să aprofundez ceea ce studiasem aici. Vroiam să văd ce se întamplă şi în afară şi atunci am gasit o posibilitate la Centrul cultural francez de obţinere a unei burse. Am avut astfel şansa să lucrez într-un grup ospitalier foarte mare din Franţa şi unul dintre cele mai mari din lume, am avut posibilitatea să îl cunosc pe profesorul Cabrol, care a facut primul transplant cardiac din Franţa şi, mai mult, am putut să particip la câteva congrese europene şi mondiale.

Credeţi că tinerii absolvenţi de medicină ar trebui să profite de şansa de a studia în străinătate sau se pot forma şi aici, în ţară?

Este o mare şansă să lucrezi într-un sistem bine pus la punct, cum este, spre exemplu, sistemul francez, pe care este util să îl cunoaştem şi, eventual, să îl implementăm, să învăţăm din experienţa altora. Sunt convins că şi la noi ar exista posibilităţi. In condiţiile în care există o bună pregatire profesională, în timp, rezultatele s-ar vedea. Dacă ar exista un program naţional de formare cred ca s-ar obţine rezultate foarte bune. Există o politică la nivelul ministerului, iar sistemul nostru începe sa funcţioneze cât mai aproape de sistemele occidentale care sunt deja performante.

Sunt bolile cardio-vasculare o cauză importantă a mortalităţii?

Mortalitatea în România, ca şi dealtfel oriunde în lume, se datorează în principal bolilor cardio-vasculare. Mortalitatea prin boli cardio-vasculare este la noi de peste 70 % . Comparativ cu alte ţări din Europa suntem suntem a doua ţară; cred ca Bulgaria e prima. In România stresul, condiţiile, obiceiurile şi modul de abordare ar fi principalele cauze. Sper ca în continuare să reuşim să scădem rata de mortalitate prin boli cardio-vasculare.

Care sunt cele mai periculoase boli cardio-vasculare?

Cardiopatia ischemică ocupă de departe primul loc prin formele ei de manifestare,  infarctul miocardic acut cu o mortalitate foarte mare, apoi artero-scleroza coronariană, dar trebuie să amintim şi de mortalitatea prin diabet zaharat. Cauzele ar fi o alimentaţie necorespunzătoare sau neinformarea pacienţilor în ceea ce priveşte o alimentaţie care să nu fie bogată în grăsimi saturate, care în timp duce la artero-scleroză, în special artero-scleroza coronariană, stresul sub toate formele lui, stresul legat de pierderea unui loc de muncă, sindromul de supra-soliciatare, etc.Există, totuşi, factori de risc asupra cărora putem acţiona şi putem obţine rezultate foarte bune în ceea ce priveşte scăderea mortalităţii.
Ingrijorător este, însă, faptul că incidenţa bolilor cardiovasculare la tineri este din ce în ce mai mare, deci la o vârstă din ce în ce mai tânără. Dacă acum 10 ani grupa de vârsta cea mai afectată de bolile cardiovasculare era între 50 şi 60 de ani, acum aceasta se situează sub 50 de ani, tocmai datorită stresului, datorită civilizaţiei, în ultimă instanţă. Mortalitatea prin infarct miocardic acut la tineri este mai mare decât la vârstinici pentru că tinerii nu au o circulaţie colaterală preformată la nivelul miocardului care să îi protejeze de un accident corornarian acut. Tinerii care fac infarct, de multe ori îl fac fatal.
Ar trebui sa încerce să ducă un mod de viata cât mai sanatos, ceea ce nu se întampla la noi.